Nostalgie

După mai bine de o săptămână, e prima noapte când mă pregătesc să adorm singură. Singură, da, singură. Totul doar pentru că mă simt al naibii de singură. Îmi lipsesc brațele încolăcite în jurul meu, sunetul unei respirații în plus, adormirea în timp ce povestesc entuziasmată despre ziua precedentă. Nu știu momentan în ce stare mă aflu, dacă îmi e frică, sunt îndurerată sau mai degrabă speriată, știind că persoana la care țin va pleca pentru luni întregi. Aș fi vrut ca totul să fi fost special și frumos înainte ca el să plece, dar cum se știe.. Niciodată nu e nimic perfect, dar nici pierdut. Poate doar câștigat.