Am cunoscut necunoscutul

Totul e grii. Totul e necunoscut, nimic nu mai e prietenos. Acum o săptămână era, dar am distrus tot. Eu am făcut totul cu mâna mea, iar acum sufăr ca şi o tâmpită. Nu am curajul nici să îmi mişc corpul, apoi să îmi caut tricouri de'ale lui şi să le îmbrac cum făceam altă-dată. Asta vrei, asta primeşti. Nu am crezut că o să o dau în bară chiar aşa. Toată casa e străină. Toată casa e indiferentă. Măcar de'ar fi aşa de indiferentă cum e el, dar el.. e mult prea rece. Nu mă priveşte, nu îmi vorbeşte şi nu îmi face bine. Îmi e frică de acuzările lui şi de discuţia lungă şi dureroasă care urmează. Nu o să creadă nici o iotă din ceea ce voi spune, sunt conştientă. Am faţa umflată de la atâta plâns şi MI'E RĂU. Chiar îmi e rău. În care parte să o iau la fugă?