marți, 11 septembrie 2012
O viaţă fără obstacole=o viaţă plictisitoare!
Viaţa e de neînţeles uneori. Momentan şi în următoarele momente voi avea nevoie de el, dar viaţa hotărăşte să mi-l ia iarăşi o perioadă. Nu în sensul de a îl pierde, ci în sensul că pleacă. Sunt mulţi acei două luni? Toată lumea mi-a spus, inclusiv el, că avem nevoie de încercarea asta să vedem dacă va rezista relaţia asta. Sunt absolut sigură că relaţia va rezista, dar nu şi eu. Nu sunt o obsedată, din contra! Chiar sunt o persoană căruia îi place să fie independentă, dar cu el e altfel. L-am cunoscut mai bine şi m-am îndrăgostit de defectele lui minunate. Defectele lui pentru mine pot fi chiar şi minunate, pentru că simt pentru el ceva ce nu am mai simţit niciodată. Nu am fost îndrăgostită niciodată cu adevărat, dar acum sunt. Multe lucruri îmi demonstrează asta, dar mai ales el îmi demonstrează asta. Nu ştiu cine va fi persoana care îmi va fi alături timp de două luni. El înseamnă mult pentru mine. M-a văzut bolnavă, somnoroasă, nepieptănată, lovită, rănită, plângând şi totuşi mi-a repetat de zeci de mii de ori că sunt frumoasă. A greşit şi el, am greşit şi eu. A fost singura persoană care a fost în stare să se schimbe pentru mine. A renunţat la prieteni, pentru mine şi sunt singură că nu multe persoane ar fi făcut asta pentru o simplă fată. Nu vreau să găsesc vreo scuză pentru greşelile lui, pentru că nu există, dar el va fi aceea persoană care mă va iubi mereu. Indiferent de circumstanţe şi de riduri. Voi fi mereu importantă pentru el. O persoană care a reuşit să mă impresioneze cu defectele lui. Are nişte defecte de-a dreptul minunate. El e defectul meu. Sunt sensibilă când e vorba de el. Sunt sensibilă când vine vorba despre plecarea lui. Nu sunt pregătită să îl las. Nu vreau să plece de lângă mine. Chiar şi după un an şi aproape patru luni, încă preţuiesc fiecare moment minunat petrecut cu el. Simt că nu voi simţi ceea ce simt acum pentru nimeni altceva. Mi-a marcat viaţa cu iubirea lui necondiţionată şi cu lacrimile lui care au curs pentru o singură fată care a meritat: pentru mine. Îmi va fi greu fără el, dar dacă acesta este preţul pe care trebuie să îl plătesc pentru a fi fericită cu el, atunci fie! De ce nu? Încă un obstacol în minus sau în plus, ce contează? Vom trece şi peste ăsta! Promit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu