Fără trecut, fără viitor.. doar cu prezentul!

Uneori am nişte sentimente atât de ciudate.. te iubesc atât de mult! Da.. după mult timp vorbesc despre fericirea mea care ţine două zile, despre iubirea pe care îi o port. Mirosul puternic al cafeluţei îmi dă starea asta de nostalgie. Îmi place să privesc în ochii lui în care mă văd totul pentru el. Simt atât de multe. Iubire amestecată cu ranchiune, ranchiune amestecată cu dor, dor amestecat cu ură, ură amestecată cu poftă. Simt că aş da orice să nu fi greşit, să nu-l fi minţit atâtea luni, dar acum.. aici suntem. Prezentul contează şi nu are rost să ne gândim la trecut sau la viitor. Viitorul va fi frumos doar dacă îl vom face noi frumos. Câteodată îmi e dor de vechiul eu, alteori mă bucur de noul eu. Sună ciudat. Toată viaţa e ciudată. Ai sentimente faţă de nişte persoane cărora nici măcar nu le pasă de tine, deşi când auzi de ei, te trec fiorii. Prieteni, prieteni.. vreau să sar peste acest subiect. Nu mi-aţi dat şansa să vă cunosc îndeajuns de bine, dar eu mi-am oferit secretele pe tavă şi uite asta rezultă trădarea. Aşa e, Diana? Nu îmi e frică să spun unele chestii, mai ales când urăsc. Îmi e scârbă de trădători. De toţi! Mi-ar fi plăcut să se termine totul altfel. Să ne luăm măcar adio şi să ne amintim de clipele frumoase, dar.. acum nu pot să zic decât că îmi bag pula în ei. Vreau să fie bine, dar asta se va întâmpla doar atunci când nu va exista trecut..