Sunt revoltată; mă simt atât de revoltată. M-am săturat să tac, dar m-am săturat mai ales de oamenii care vor să îmi închidă gura de fiecare dată când vreau să spun adevărul. Nu, de fapt în momentele în care vreau să zbier adevărul. Nu fac altceva decât să caut peste tot corectitudinea şi dreptatea, desigur, acest lucru uneori presupune rănirea altori oameni. Oameni, care pur şi simplu nu sunt capabili să vadă mai departe de nori, oameni care cred că toată viaţa aceasta este atât de dulce precum mierea din cafea, nu, nu este aşa! Nu fac altceva zi de zi decât să le spun oamenilor adevărul, care da, uneori doare al naibii de tare, dar trebuie să suporţi. Niciodată nu am ales să mă ascund în spatele degetelor, mereu am ales corectitudinea şi nu minciunile ambalate frumos, iar acum eu sunt răutăcioasa. Nu îmi voi cere scuze niciodată pentru sinceritatea şi onestitatea mea, pentru că consider că în toată lumea aceasta este vorba despre "jocul" de-a sinceritatea.
Dacă nu mă înşel, în România este o problemă elementară sinceritatea şi corectitudinea. Este strict părerea mea, dar consider că ţara noastră a ajuns aici din cauza nenorociţilor de minciuni şi incorectitudini. Majoritatea oamenilor, aleg să tacă, în loc să îşi spună părerea, să ţipe şi să se lupte pentru dreptate. Nu mi-a fost frică niciodată să aud opinia idioată a oamenilor despre "răutatea" mea, aşa cum o numesc ei. Eu aş numi-o pură adresare directă, fără tot feluri de ocolişuri. Apreciez din suflet persoanele, care aleg această cale, de restul, nu îmi pasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu