Simt nevoia să fug, să călătoresc, să stau puțin departe și într-un final să
învăț să mă exteriorizez fără să-mi fie teamă că sunt sau voi fi judecată. Pur și simplu e acel semnal de alarmă pe care îl trage un om în momentul în care a ajuns la capătul puterilor, când nici măcar o pauză de cafe, o baie fierbinte sau o plimbare pe strada pustie nu îl poate ajuta. Această idee este ideea centrală care mă preocupă acum, care îmi umple zilele și nopțile mult prea reci. Vreau să îmi creez un viitor, care să fie așa cum mi-l imaginez eu, în locul în care îl imaginez eu. Îmi doresc să plec o perioadă, să fug de mine și de toată rutina asta. Simt că sunt epuizată, iar somnul nu mă ajută să mă odihnesc. Sunt ferm convinsă că nu sunt singura care în acest moment își dorește să își ia valiza, biletul de avion și să plece în cealaltă parte a lumii. E un sentiment bizar, dar îmi doresc o pauză mai lungă decât o pauză de cafea. O pauză în care să îmi dau seama ce îmi doresc să fac în viitor, unde și cum.
Cu toții avem nevoie de o pauză lungă.. de cafea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu