Duminica a devenit o zi oarecare. Pentru mine ieșirile, plimbările, odihnele de duminică aveau o semnificație foarte mare. În afară de faptul că reușesc să îmi trag cât de cât sufletul în această zi, nu are aceea semnificație wow. Nu aș putea să spun
neaparat că motivul pentru care duminica numai e aceeași duminică, este faptul că el este la sute de kilometri de mine, dar totuși cred că ar trebuii să spun că acesta este primul motiv. Oricât de greu ar fi să fiu sinceră cu mine sau cu voi mai degrabă..trebuie să recunosc. La naiba, îmi lipsesc acele duminici în care nu făceam absolut nimic toată ziua și totuși acele duminici erau minunate. Devoram fiecare moment, fără să ne pese. Cred că mă considerați stupidă pentru că această zi a început să îmi fie antipatică, dar nu îmi pasă. Faptul că de fiecare dată de câte ori ai venit acasă ai plecat duminică, m-a făcut oarecum să nu îmi placă duminicile. Nu prea pot să îmi explic nici eu, dar sunt sătulă ca în această zi, în fiecare săptămână să stau în pat și să prvesc vremea schimbătoare de afară.. Deci, cam atât despre duminici. Deocamdată, deoarece totul e schimbător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu