Dincolo de vise

Oamenii fără vise sunt ca și oamenii fără suflet, goi, singuratici, dar nu m-ar deranja dacă nu m-aș trezi derutată dimineață de dimineață. Nu înțeleg ce vor visele mele să îmi transmită, pentru că nu înțeleg care e legătura esențială dintre vise și realitate. E ca și un amurg de vise, pe care nu sunt capabilă să îl surprind îndeajuns de bine, iar apoi caut lumina eului interior, răspunsuri și alte răspunsuri. Visele mele parcă simbolizează chinul meu interior, răscoala sufletului meu, somnul meu agitat și gândurile mele zbuciumate de dinainte de somn. 
Cum aș putea să mă bucur de răsărit când mă trezesc confuză cu visele mele enigmatice în gând? Somnul pentru mine nu mai înseamnă odihnă, ci un adevărat chin. Nu mă mai pot odihni, deoarece sufletul meu e tulburat și prea obosit ca să mai ajungă la o stare de pace. Iar mai târziu realizez că..

Stau nemișcată, imobilă, răscolită de tine...