Multe zile, dar mai ales nopți la rând am crezut și am știut ca o naivă că mult îndrăgitul optimism mă va ajuta în toată povestea asta. Trebuie să prinzi undeva un capăt de fir, de speranță ce nu, nu conține nici măcar un gram de nostalgie, durere sau frică. Trebuie pur și simplu să îți ridici capul și să zâmbești deoarece nu ai de ales. Cred și mărturisesc că m-am agățat de firul greșit, defect sau numiți-l cum doriți. Nu sunt o fire prea optimistă, ba aș spune că sunt chiar pesimistă, dar mă întreb oare deciziile mele depinde acest pesimism? Sunt fericită că măcar viziunea mea asupra lumii este una cât de cât normală, dar cred cu tărie că pesimismul este egal cu imprevizibilul. De asemenea, consider că e foarte trist să vezi un tânăr pesimist. E trist, deoarece avem toată viața înainte..și totuși nu împărțim altceva decât o porție mare de pesimism.
- "Pesimiştii sunt oameni care, în sinea lor, nutresc speranţe multe, dar cărora puţine li se împlinesc." K. Tsatsos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu