A plecat.. acest tren a plecat deja..

Știți cum e să vă fie sete?! Să vă fie sete să o/îl aveți pe cea mai bună prietenă/cel mai bun prieten lângă voi?! Să puteți uita că ați fost trădați și aruncați la gunoi ca un obiect de unică folosință? Eu știu, dar sincer.. chiar dacă mi-aș pune orgoliul la o parte, nu aș rezolva nimic. Nu depindea nimic de mine, dar au hotărât să schimbe tot. Toți au luăt hotărâri în locul meu. Dacă eu aș fi fost în locul lor, nu aș fi trădat. Nu aș fi spus secrete. Dar v-ați pus vreodată întrebarea asta: dacă eu nu am făcut, ea/el de ce a făcut-o? Eu mi-o pun. Mai ales acum.. mai ales acum când mor de dor și nu pot suporta durerea asta din suflet. Știți care a fost cea mai mare greșeală a mea? Că am iubit mai presus de orice; am oferit tot ce aveam eu și ea nu putea să aibă. Am respectat, dar am fost luată de proastă. Am fost trădată ca o ultimă javră. Și știți ce doare cel mai tare? Că după atâtea luni când nu am fost în stare nici măcar să mă gândesc la cuvântul prietenie, acum plâng în hohote doar pentru că sunt o idioată. Telefonul nu mai sună. Dacă sună necunoscut sper din toată inima să fie cineva drag. să fie o ea dragă, dar nu.. După ce le-am oferit toată puterea mea, au plecat. Toți. Toate. Și m-au lăsat aici, uitând de mine și de toată dragostea pe care le-o purtam. De ce mi-a luat atât de mult să recunosc?! De ce nu am putut să simt asta mai de mult? Oricum.. nu puteam schimba nimic. Mă doare. E pustiu tot.. e ca și cum aș fi într-un deșert și as îngenunchea să primesc o gură de apă.. diferența e că acum nu știu dacă vreau asta.. nu știu dacă aș accepta un trădător sau mai bine aș muri.. nu știu, dar știu un singur lucru: uitându-mă la poze vechi, videoclipuri, ascultând piesa noastră.. nu o să readuc pe nimeni aici lângă mine.