Astăzi nu am avut chef să calc pragurile şcolii. Absolut deloc. Simt că mă sufoc când aud cuvântul "şcoală". Aş vrea să dau direct la liceu, fără să mai dau examene sau ceva de genul. M-am trezit pe la ora 11:00, apoi am făcut nişte exerciţii fizice.. mă binedispun. Am încercat să mănânc, dar deja când văd mâncare mi se întoarce stomacul pe dos. Într-un final mi-am făcut un duş.. Aş vrea ca ziua asta să fie o zi în care amintirile nu îşi mai au rostul. Ziua în care imaginaţia mea bogată zboară spre tărâmul viitorului şi nu pe cel al trecutului. Unele amintiri mă fac să mă simt bine. Nişte îmbrăţişări, nişte cuvinte, râsete, nopţi nedormite, petreceri... restul amintirilor mă fac să mă simt penal. Mă iau valurile. Afară plouă de zile întregi.. m-am cam săturat ca să fiu sinceră. Aş vrea să mă trezesc într-o dimineaţă şi să văd într-un final: soare. Nici eu nu ştiu ce aş vrea defapt- am nevoie de unii din trecutul meu. Îmi e sete. Îmi e sete de ei.. adică..îmi e dor. Am nevoie de ei. Sau nu.. s-au întâmplat atât de multe lucruri care m-au făcut să realizez că am pierdut. Unii mă vor înapoi, alţii nu.. celor care mă vor înapoi le este frică să îmi arate asta. Le este frică de toate cuvintele alea idioate pe care ni le-am spus. Învinovăţirile, înjurăturile şi poate pălmile imaginare pe care ni le-am dat. Este ciudată toată situaţia. Cei care nu mă vreau înapoi, nu m-au vrut defapt niciodată cu adevărat. S-au folosit de mine, apoi la cea mai mică greşeală m-au aruncat în cel mai mizerabil loc. Parcă picăturile ploii îmi spală toate gândurile într-un final.. şi aleg să merg mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu