Nu că aş fi făcut eu tare multe săptămâna asta, dar deja îmi era de ajuns să mă plimb pe degeaba până la şcoală şi înapoi pentru două ore nenorocite în care stăteam şi frecam menta. M-au luat dracii toată săptămâna. A început perioada când nici cu mama nu mă mai înţeleg atât de bine.. ea zice una, eu zic alta. Ea e contra, eu nu. Cred că e ceva normal la vârsta pe care o am ( P.S. împlinesc 15 în data de 5 mai ), dar eu nu sunt genul de persoană care să se poată schimba de pe o zi pe alta. Nici nu vreau să fac asta. Pe mama o ador din tot sufletul şi nu vreau ca relaţia mea cu ea să se strice din cauza unor perioade mai proaste. Măcar cu ea să mă înţeleg bine dacă cu tata abia dacă ne salutăm. Consider că mereu face excepţii între mine şi sor'mea, iar eu asta nu pot să înghit. Am început în aşa hal să mă îndepărtez de el, încât sincer nu mai am chef nici măcar să vorbesc cu el sau ceva de genu'. Mă ceartă mult din nimicuri, nu se ocupă de mine aşa cum ar trebuii să facă. O.K. că am primit mereu tot ce mi-am dorit, dar asta simt că nu e de ajuns. Simt că are un anumit motiv să se compoarte aşa. Până acum mă mai interesa şi chestii.. sufeream mult din cauza asta, dar acum..de la ultima noastră ceartă simt că abia dacă mă înteresează. Îl iubesc, dar uneori asta nu e de ajuns pentru o relaţie dintre părinte şi fiică. Lipseşte atenţia. Sper ca într'o zi cu soare să îşi dea seama ce simt şi să îmi explice de ce merit comportamentul ăsta.. care a început deja de câţiva ani..
Data de 5 mai pentru mine e o dată foarte importantă. Şi nu, nu pentru că e ziua mea de naştere. Mă leagă multe amintiri de aceea dată. Toate sunt bune, iar asta mă suprinde cel mai mult. Oamenii de jurul meu măcar de ziua mea încearcă să îmi facă totul pe plac şi sincer, mă simt bine de la sine în ziua aceea. Cred că anul trecut am avut ceea mai tare petrecere de ziua mea, ever. I'am avut lângă mine pe toţi cei care îi adoram din tot sufletul meu şi îmi doream să ne lege o prietenie, iubire veşnică, dar nu a fost să fie aşa. Acele persoane pentru mine au înseamnat un univers întreg, dar se pare că eu nu am însemnat prea mult pentru ele. Parcă ar fi venit o furtună şi m'ar fi dus departe de ei. O persoană şi'a găsit un prieten mai bun ca mine, m-a dat la o parte. Cealaltă persoană ( menţin că pe ea am iubit'o cel mai mult, era sora mea ) m-a trădat în aşa fel încât NICI DE LA CEL MAI MARE DUŞMAN nu mă aşteptam. Pentru mine s-a destrămat o mare parte din universul alcătuit de ei. Nici nu aş vrea să îmi mai amintesc niciodată de ea. Dorul, lacrimile, pozele nu o vor readuce înapoi în viaţa mea. Probabil pentru că nu mai vreau asta.. un trădător niciodată nu merită un loc în viaţa mea. De la a treia persoană nu aveam la ce să mă aştept. Invidia l-a învins şi pe el. Sper ca viaţa să le ofere şi lor aceleaşi experienţe proaste pe care mi le'a oferit şi mie, să îşi dea seama ce au făcut.
5.05.2012. 
Have a beautiful WEEKEND!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu