Am simțit un miros amețitor de medicamente, injecții, iar în jurul meu iar era alb totul. Mă cuprindea o frică îngrozitoare. Nu puteam să scot nici un sunet. Parcă cineva mă ținea de gât sau.. nici eu nu știam defapt. Se prelingeau lacrimile provocate de frică și durere pe obrazul meu înroșit. Vroiam să urlu, dar era imposibil. Nu aveam voce. Am început să mă zbat. Simțeam că disper, că înnebunesc dacă nu pot să îl văd pe Matyas. Îl vroiam lângă mine să îmi explice ce s-a întâmplat, cum am ajuns aici. În acel moment au intrat doi bărbați purtând halate albe și o femeie îmbrăcată tot în alb. Mă țineau de unde apucau, iar la un moment dat am simțit că mi-au injectat ceva. Adormisem..
----------------------------------------------
- Domn doctor, vă rog spuneți-mi cum se simte iubita mea, e bine? O să își revină repede? Eu și familia mea suntem disperați, vă rog! - a spus Matyas cu disperare
- Nu vă faceți griji! Atunci când a intrat în mare a avut o criză.. din câte mi-ați spus acum recent a fost violată. Asta i-a afectat foarte mult starea pshiică. Nu s-a mai putut controla, de asta nu a mai realizat nici unde e și nici ce face. Apa sărată i-a afectat gâtul puțin, dar în scurt își va recâștiga din nou vocea. Adineauri a făcut din nou o criză. Probabil s-a speriat când s-a trezit într-un loc necunoscut, e normal. Îi voi prescrie câteva pastile până se trezește. Mă scuzați acum.
- Da, înțeleg. Vă mulțumesc din suflet. Pot să intru să o văd?
- Da, dessigur. Vă rog să nu o treziți pentru că s-ar putea să îi fie rău. Pe curând!
- Mulțumesc, la revedere!
Matyas a intrat disperat în sala 17, pentru a o vedea. Era disperat să o vadă, să o atingă.. dar mai ales să o aibă lângă el.
” Nu pot să cred că te văd din nou aici.. te țin de mână, dar tu nu ai nici o reacție. Îmi e frică să te pierd. Tot ce mi-am dorit meru a fost să fiu cu tine, să fim fericiți. Apoi să ne căsătorim, să avem copii.. Aylin. Știi tu că nu sunt genul romantic, dar cu tine chiar și imposibilul pare posibil. Ești femeia pe care și-ar dori-o orice bărbat. Ești palidă, dar totuși ești ceea mai frumoasă femeie din lume. Chiar și așa.. dormind pe un pat de spital. Mai știi când erai pe moarte? Când în sala de operații te luptai să trăiești? Atunci am simțit cu adevărat o scânteie în suflet. Atunci am simțit că nu sunt în stare să te las să pleci de lângă mine. Îmi era mult prea greu. M-am rugat la Dumnezeu să nu mi te ia. A fost cel mai îngtrozitor lucru din viața mea. Să te văd pierdută între două lumi, iar tu să fii confuză. Să te întrebi dacă poți să rămâi pe lumea asta cu mine sau dacă poți să pleci acolo Sus.. Am același sentiment acum, doar că e mult mai puternic. Îmi e frică să te văd așa, simt că nu am fost în stare să am grijă de tine. Oricât de mult mi-aș dori nu pot să te trezesc aucm și să te iau aici.. dar sunt sigur că vom pleca de aici împreună, mai puternici ca niciodată! Te iubesc iubita mea.. ”
Au trecut câteva ore bune..
Am simțit o durere în piept, dar eram liniștită. Așteptam să îl văd din nou pe omul cu halatul alb ca să îi zic să îl caute pe Matyas. Deși îmi amintesc că i-am auzit vocea, dar poate visam.. Vreau să îl am aici lângă mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu