Nimic nu doare mai tare decât indiferenţa . Am simţit asta mereu şi simt asta şi acum . Nu ştiu dacă mai pot să lupt , să suport , am obosit . Simt că încet , încetişor cad şi nu ştiu dacă voi avea puterea să mă ridic . Uneori chiar nu ştiu dacă mai are vreun rost să trâiesc ? Pentru ce ? Să sufăr ? Nu , mulţumesc , chiar nu mai am nevoie de indiferenţa şi de ţipătul tău . Mă doare orice cuvănt de dispreţ , orice sunet trist . De ce trebuie să sufăr atât ? Merit asta ? Oare cu ce am greşit în viaţă ? Atâtea întrebări fără răspuns . Mă simt o tipă banală şi mă doare atât de tare . Îmi vine să îmi scot inima din piept şi să o arunc , să nu mai simt nimic , să stau şi să mă uit ca fraiera în trecut . Ştiu , că cu timpul vor fi tot mai multe lacrimi ... nu mai suport , am obosit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu