Durere de cap şi tot felul de chestii de genul. El îmi zâmbeşte dintr-o poză aşezată frumos pe biroul roz cu puţine efecte roşi. Lângă el un bibelou. Un bibelou dintre cei şapte pitici. Îmi amintesc când acum câteva zile stătea pe patul meu şi mă privea cum nervoasă căutam ceva, apoi vântul ia mişcat puţin poza. În acel moment am adăugat un comentariu: * Pitici idioţi! *. Nu s-a enervat. Ştie că e un idiot, un prost, un imbecil pentru toată suferinţa pe care mi-a provocat-o, dar cu momentele fericite cum rămâne?! Toată lumea va judeca doar pentru suferinţă? Ideea că m-a făcut de multe ori să tremur, să plâng de fericire nu contează? Sunt egoistă când e vorba de el. Sunt egoistă când e vorba despre dragoste. Am nevoie de tine, pitic idiot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu