Poate într-o altă viaţă vom mai fii copii..

Ţţţ.. aici mă simt uneori cel mai bine. Mi-a fost dor să tastez câteva sute de litere, descărcându-mă şi povestindu-vă câte ceva din viaţa mea. Aveam nevoie de asta. E ciudat să ştiu că acum persoane apropiate mie.. sau mă rog, persoane care mi-au fost apropiate, îmi citesc blogul. Altă-dată eram mai liniştită ştiind că ceea ce scriu aici rămâne între mine şi între cititori care probabil mă judecă, sau poate mă admiră pentru ceea ce fac. E ceva relativ. Cu trecerea timpului între mine şi între cuvinte s-a format o relaţie foarte bună. O relaţie sentimentală. Cred că această relaţie s-a format dintr-un motiv bine întemeiat. Probabil nu îmi e de ajuns să plâng pentru a mă descărca. Mă simt puţin ciudat.. Totul se învârte în jurul meu ca un carosel. Gen: trecut-viitor-prezent-trecut-viitor-prezent. Nu ştiu ce simt. Nici nu ştiu ce îmi doresc cu adevărat de la viaţă, uneori simt că mi se îndeplinesc visele, apoi că nu.. Oare e un sentiment obişnuit al unei adolescente? Habar nu am. Aş vrea să mă maturizez măcar atât încât să ştiu ce vreau de la viaţă, cum vreau să continuu' şi unde vreu să o termin. Totuşi, pare imposibil.. acum îmi doresc atât de mult să fiu iar copil.