De multe ori am spus: nu îmi pasă şi nici nu o să îmi mai pese de cine ce spune. Fie tata, fie vecinu', fie oricine. Mereu ajut, dau şi nu primesc în schimb nici măcar respect. De unde până unde? Ştiţi cum e să daţi şi să nu primiţi nimic în schimb? Eu ştiu. Simt că am dat deja totul şi am rămas cu un mare NIMIC. M-am săturat până peste cap să mă uit mereu la binele altora, iar la binele meu să nu se uite nimeni. Nu merit asta şi nu spun că nu merit pentru că consider eu aşa, ci pentru că mi-au spus mulţi asta. Sunt prea proastă că pun la suflet, că îmi pasă, deci acum îmi bag pixul în toate chestiile astea. Vrei ceva, fă-o. Nu mai apela la Sandy ceea dulce, pentru că nu o să te ajute. Nu ştiu, sincer. Numărul meu îl aveţi doar atunci când aveţi nevoie de ceva? Până atunci e pierdut? Nu mai vreau să aud că vă plângeţi că sunt aşa şi aşa. NU sunt perfectă. Şi ştiţi ce mă doare cel mai tare? Că eu vă ofer degetul meu mic şi vouă vă trebe toată mână.
Noapte bună.
1:15
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu