A mai trecut un an..

Hmmm.. Și uite, e ultima seara pe care mi-o petrecut ca o puștioaică de 15 ani. Nu știu dacă ar trebuii să mă bucur sau ar trebuii să fiu supărată. E un sentiment între. Sunt tristă, deoarece a mai trecut un an din viața mea (mi-aș dori să fiu o copilă încă), dar mai ales pentru că adoream să mi se spună: " Ești al naibii' de mică pentru modul în care gândești/arați!". Îmi place să fiu așa. Totuși, mă bucur deoarece m-a ajutat Domnul să am sănătate și să fiu fericită alături de familia mea, în plus nu am de ales, așa că trebuie să mă bucur. Am sufletul împăcat, cu gândul că am iertat o persoană de care îmi e foarte dor, care chiar dacă mi-a făcut multe lucruri oribile, mi-a fost alături de multe ori când nimeni nu îmi răspundea la telefon. Sunt bine şi dacă îmi dă Domnul sănătate voi fi şi în continuare! Vă mulţumesc pentru încurajarea şi dragostea pe care mi-aţi oferit-o voi, dragii mei cititori!

Vă pup şi vă salut! 

O poză cu mine, ceea care vă împărtăşeş-te zilnic fericirea, durerea, dorinţa şi dragostea:

 16...