Cum aş putea să recunosc că las ca nişte nimicuri şi grozăvii să îmi strice zilele într-un ultim hal? Mă trezesc zâmbind cu o ceaşcă fierbinte de cafea, cu un mesaj de la persoana potrivită apoi pufff, totul se duce dracu'. Ieri am avut o zi care s-a dus naibii atât de uşor, iar dacă vreţi şi voi să se întâmple asta, nu aveţi nevoie decât nişte oameni răutăcioşi, falşi cu un suflet otrăvit. M-am simţit bine până la un moment dat. Eram mult prea ocupată cu o poveste tragică din Geografia Iubirii, nu aveam timp nici să respir, dar apoi totul s-a destrămat. Mamă, tremuram de nervi şi eram capabilă de orice ca să îmi apăr partea de adevăr. Mă gândeam apoi că sunt prea corectă, că uneori ai mai multe interese dacă joci pervers. Ştiţi voi, ca văduva neagră. Aş vrea ca şi restul oamenilor să fie corecţi, pentru că dacă jumate jucăm cinstit, atunci şi restul ar trebui să facă la fel. Pe lângă toată povestea asta, rasismul mă calcă pe nervi. Îmi e de ajuns să aud tot felul de bârfe rasiste, comentarii adresate în aşa fel încât să "te prinzi" unde îţi e locul. E ciudat, deoarece niciunuia dintre noi nu i s-a dat dreptul sau şansa să îşi aleagă neamul sau rasa, deci dacă eşti rasist: please, kill yourself. Ziua de ieri, am terminat-o cu o căzătură urâtă pe scări. Norocul nu a fost de partea mea.
Weekend plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu