În ochii tăi răsare din nou soarele

Mi-am permis să lipsesc puțin.. după îndelungate nopți nedormite, mi-am găsit într-un sfârșit o mică porțiune de liniște în suflet. Marea.. marea care nu se schimbă niciodată, nu se schimbă la fel ca noi de la an de an.  De fiecare dată după ce mă reîntorc pe plaja pustie, simt cum sunt din nou altfel, sunt diferită și rece, mai matură și mai nepăsătoare. Oarecum, valurile îți șterg gândurile și trecutul, iubirea profundă pe care le-o purtai oamenilor. Adâncimea mării te schimbă, te face să vrei mai mult, dar de asemenea într-o oarecare măsură, să renunți. Nu îmi e ușor să explic ce simt sau ce mă face cu adevărat să simt. Idea esențială este că eu mă schimb într-un mod șocant cu trecerea fiecărui an, dar ea e capabilă să rămână la fel. Doamne, atâta putere și dragoste ascunsă printre acele valuri smințite. Tot ce știu și ce trebuie să știu este că iubirea noastră nebunatică este la fel. La fel de neatinsă și profundă, iar tot ce iubesc cel mai mult este să privesc apusul și răsăritul în brațele tale.