Zilele AuGust..

Am lipsit puțin luna aceasta, dar este o absență justificată: zilele au avut gust. Ce fel de gust? Un gust dulce-acrișor, poate puțin sărat, după o reuniune cu marea. O lună în care am mai făcut un pas spre regăsirea mea, o lună în care am mai învățat puțin să iert, să uit și să mă iubesc. Să iubesc oamenii din jurul meu, pentru că acesta este scopul principal al vieții.   Poate chiar unicul și cel important scop al vieții este să ierți și să iubești mai presus de orice, mai presus de tine. Am realizat încă odată, stând și privind marea, că nu merită să rămâi blocat în gânduri sau în decepții, că toată dragostea se află în fața ta, în lucrurile care îți plac și în oamenii pe care îi iubești. Tocmai de aceste lucruri mărunte trebuie să ne bucurăm, deoarece din micile bucurii, vin mai târziu bucuriile mari. Chiar dacă sunt momente în care un ochi râde, iar celălalt plânge, am primit cel mai bun sfat: închizi ochiul care plânge și privești doar cu cel care râde. A fost o vară frumoasă, o vară în care am ales calea mai grea, care a presupus lacrimi, dar am avut șansa să învăț o mulțime de lucruri. Cum să iubesc, să iert, să accept, să râd mai mult, dar mai ales să mă iubesc pe mine însumi.