Îmi e dor de ....

copilărie.Nimeni nu mi-a spus niciodată,că e atât de greu să fi adolescent.Acum doi ani abia aşteptam să cresc, să fiu mare şi să fac ceea ce fac cei mari, dar în puţin timp m-am plictisit, m-am săturat.Îmi doresc să am zece ani şi să nu existe suferinţă.Nici urmă de suferinţă, de durere, orgoliu sau egoism.Să existe doar suferinţă pe care o provoacă o rană de pe genunchi sau o rană de pe mână.Parcă toate amintirile îmi provoacă suferinţă, durere.Îmi doresc atât de mult să fiu mai micuţă de cât sunt.Să nu stau la calculator zi şi noapte ci afară cu copii, jucănd ascunsa.Totul a trecut aşa repede, iar acum parcă nimic nu îşi are rostul.Unde eşti copilărie ? Că îmi e dor.