O nouă dimineaţă

Razele soarelui îmi măngăie uşor pleoapele încărcate de somn, primul semn că o nouă zi a început.E doar o zi banală de sămbătă.O zi dintr-un weekend plictisitor şi obişnuit.Mă trezesc puţin leneşă şi cobor în bucătărie.Îmi fac o ceaşcă fierbinte de cafea şi savurez uşor.Parcă nu are acelaş gust pe care îl avea vara trecută.Îmi aduc aminte de aceleaş greşeli, de aceleaş lacrimi şi de aceleaş iubiri pierdute, apoi îmi dau seama că nu are rost să mă găndesc la trecut.Ce a fost, a fost, dar parcă amintirile nu îmi dau pace.În timp ce savurez cafeaua privesc pe geam şi simt cum frigul îmi atinge obrazul fierbinte.Suspin, apoi mă îndrept spre o cutie prăfuită, plină de amintiri.Îmi las ceaşca pe masă,apoi deschid cutia şi o privesc câteva minute.Simt ceva umed pe obraz, o lacrimă, apoi închid cutia şi o pun înapoi în dulap.