You don't understand me

E aproape ora opt dimineaţa . Nu pot să dorm . Atâtea lucruri mă pun pe gânduri . Parcă totul e negru în jurul meu , e o linişte imensă de parcă aş fi singură pe pămănt . Mă simt singură şi simt că am inima frântă . Mă găndesc la ce va fi şi sincer cred că nimic nu mai are rost . Soare nu e , sunt doar norii mari , grii . Nu vreau să fiu aşa cum sunt ! Vreau să fiu mai tare , dar de ori câte ori aş repeta asta nu se va întămpla şi asta mă doare cel mai mult . Orice îmi spune el , eu pun la suflet şi chiar nu ştiu de ce . Nu vreau , dar nu mai pot continua aşa . Mă distrug singură sau mă distrug cuvintele lui ? Cel mai dureros e , că nici noi nu mai suntem la fel şi nu ştiu dacă vom mai fi vreodată . O să încerc să mă ridic şi să lupt ca să fim ca înainte , dar parcă nu mai am nici ambiţie de a face asta .  Nu înţeleg ce cu mine , dar mă simt atât de singură . Prietenii nu înţeleg că nu am nevoie de sfaturi ci să îmi fie alături şi să îmi spună că va fi bine chiar dacă eu ştiu că BINE nu va fi niciodată . Sunt blocată , nu ştiu ce să fac şi îmi e frică de mine însăşi . Nu aş suporta să se termine totul . Tot ce am construit pănă acum să se destrame ca un castel de nisip pe malul mării . Ar fi prea dureros şi simt că mai multă durere nu pot suporta . Ochi îmi sunt umflaţi de la plâns şi mă întreb dacă îi mai pasă cuiva de ce simt sau de ce se întămplă cu mine ?