vineri, 3 mai 2013

Teenage life, the worst period [40]


Am simțit o durere în piept, dar eram liniștită. Așteptam să îl văd din nou pe omul cu halatul alb ca să îi zic să îl caute pe Matyas. Deși îmi amintesc că i-am auzit vocea, dar poate visam.. Vreau să îl am aici lângă mine..

Au trecut în jur de 20 de minute, când a intrat omul cu halat alb.

- Bună! Unde e Matyas?- am tresărit eu dintr-o dată

- Bună domnișoara Aylin! Cum vă simțiți? Domnul Matyas e pe hol. Dacă doriți, îl voi anunța imediat. Vă simțiți mai bine? - îmi răspunde domnul doctor zâmbind

- Sunt.. bine, dar vreau să îl văd pe Matyas. El e bine? Ce am pățit?

- O să vă povestească Matyas. Starea dumneavoastră de sănătate se înbunătățește treptat, dar în această seară puteți să părăsiți spitalul. Acum vă las să vă odihniți. La revedere!

- Mulțumesc! O zi frumoasă!

Nici bine nu a ieșit medicul, a intrat Matyas. Mă simțeam în al nouălea cer.

- Micuța mea! Ești bine? Ai nevoie de ceva? - m-a strâns puternic în brațe Matyas

- Sunt bine, nu îți fă griji. Dar tu? Ce s-a întâmplat cu mine? Ce caut aici? - l-am întrebat eu curgându-mi lacrimile pe obrazul rece

- Era să te înneci în mare.. Medicul spune că nu te-ai odihnit destul, te-ai forțat prea mult și ai leșinat. Erai în mare când un om care trecea pe acolo te-a văzut și a anunțat salvamarii. Acum contează că ești bine, sănătoasă și peste câteva ore te voi putea duce acasă. Ai mei așteaptă pe hol să te vadă, și-au făcut mult griji pentru tine iubit-o.

- Dumnezeule! Chiar s-a întâmplat asta cu mine? Ai niște părinți superbi. Spune-le să intre, dar sper că pe ai mei nu i-ai anunțat. Știu că au tot dreptul să știe, dar nu vreau să îi îngrijorez.

- Nu, nu îți fă griji. Nu le-am spus nimic.

Mă sărută pe frunte, iar în acel moment intră părinții lui.

- Scumpa mea! - țipă mama lui Matyas speriată, văzându-mă atât de palidă - Ești bine?

- Da, Rose, sunt bine, nu vă faceți griji pentru mine, vă rog frumos! Vă mulțumesc pentru toată îngrijorarea. Sunteți niște oameni minunați! Tom, și tu la fel! Îmi e destul de greu să vă tutuiesc, dar dacă m-ați rugat voi.. - spun eu zâmbind

Mă simțeam în siguranță în preajma lor. Simțeam protecția unui părinte.

Orele au trecut încet-încet, dar în tot acest timp Matyas a stat cu mine. Mă simțeam atât de bine. I-am sunat și pe părinții mei și până la urmă le-am povestit tot, realizând că nu e corect să le ascund un lucru atât de important. Și-au făcut griji, dar apoi le-am liniștit spundându-le că voi fi în mâini bune, fiind cu Matyas și părinții lui. Îmi era nespus de dor de ei, de sora mea, de Raffaela.. dar am realizat că e o a încercare a vieții, că voi deveni matură cu timpul și trebuie să  privesc lucrurile altfel. Într-un final am ajuns acasă, dar când am ajuns mă aștepta o surpriză neplăcută.  

Cine altcineva dacă nu Hanna? Hanna e fosta iubită a lui Matyas. E o pițipoancă. Au fost împreună destul de mult timp, dar toată lumea în afară de Maty, știa că ea îi vrea doar banii. O ducea în toate părțile ale lumii, îi cumpăra haine, mașină, apartament. S-au cuplat atunci când el încă era cu mine acum câțiva ani. Eu mai fusesem împreună cu Matyas, înainte să părăsească țara. Urcam grăbită în apartamentul lui pentru că primisem un mesaj de la el: ” Vin-o repede la mine!!!” , iar atunci când am deschis ușa dormitorului am zărit-o cu javra aia. S-a culcat cu ea. Atunci mi s-a rupt inima in 10.0000 de bucățele, iar acum să o revăd..

- Ce naiba cauți aici idioat-o?  Cred că ar fi cazul să îți fie rușine să mai vi pe la noi, nu? Marș de aici târfă jegoasă! - vroiam să sar la ea, dar Matyas m-a prins de braț

- Aylin! Controlează-te, te rog! - țipă Matyas

- Are dreptate Matyas, calmează-te scump-o! - râde ironic Hanna

- Duceți-vă dracului! Bine? Și tu Hanna, dar și tu Matyas! Eu să mă calmez după ce idioata asta are tupeul să vină aici să facă scandal după ce v-am găsit făcând sex? Nu te dezgustă, sincer? Pe mine da, așa că vă las să vă continuați treaba!

- Aylin .. oprește-te, te rog! Aylin! - țipa Matyas nervos

Se întoarce și mă prinde de cot..

- Tu nu pleci nicăieri, da?! 

- Nu ești normal, frate! Lasă-mi mâna. Mă doare! Iar tu idioat-o, nu mai râde! Ești o proastă atât pot să îți zic, sincer.. îmi e milă de voi. Îmi inspirați milă. Nimic mai mult. - țip eu cu lacrimi în ochi 

Mă întorc și alerg în camera mea. Mă simțeam oribil. Nu știam ce caută Hanna acolo, dar nu știam nici de unde știe adresa unde locuiesc cu Matyas. Mă simțeam cel mai îngrozitor. Când i-am văzut împreună am jurat, că niciodată nu voi permite ca Matyas sau orice alt băiat să mă umilească, să mă rănească în așa hal..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu