Teenage life, the worst period [41]

Când i-am văzut împreună am jurat, că niciodată nu voi permite ca Matyas sau orice alt băiat să mă umilească, să mă rănească în așa hal..

Mi-am luat valiza şi hainele. Am început să mi le arunc în valiză. Nu mi s-a părut nici o secundă că am exagerat. Cel mai dureros este să fi umilit, trădat, păcălit de aceea persoană pe care o iubeşti mai presus de tine înşine.  Nu puteam să trăiesc cu Matyas, dar nici fără el.. Eram sătulă de toate prostiile lui, de toate fostele lui.. Mi-am luat valiza şi fără să îi spun ceva am ieşit pe uşa din spate, am urcat în maşină şi am plecat. Eram încă foarte slăbită şi ştiam că pot să leşina în orice moment, dar uneori viaţa pentru mine nu reprezinta nimic..

Am ajuns la un hotel, am intrat în barul hotelului şi m-am aşezat la bar.

- Bună domnişoară! Cu ce vă pot servi? - mă întrebase barmanul

- Un whisky dublu, vă rog! - am spus eu cu zâmbetul pe faţă

Vroiam să par puternică, dar parcă îmi era imposibil... Mi-am primit whisky'ul şi am mai cerut unul. La un moment dat se aşează un bărbat lângă mine. Înalt, cu un corp bine făcut, buze cărnoase, părul blond dat uşor pe spate, ochii albaştrii, îmbrăcat în haine de fiţe..

- Bună seara! - mi-a spus el zâmbind

- Bună! - am răspuns eu

- Te simţi bine? Pari destul de palidă.. 

- Wow! Nu ştiam că necunoscuţii din Madrid sunt atât de grijulii, sau au asemănătoare replici pentru a duce o femeie în pat!

- Ce încăpăţânată eşti! Îmi pare bine, eu sunt Brad. Tu cum te numeşti?

- Mie nu îmi pare atât de bine.. Mă numesc Aylin.

- Hmm.. ce nume amuzant! - începe el să râdă ironic

- La naiba!! Eu trebuie să plec Brad. Poate ne mai auzim. 

Îi pun o hârtiuţă în mână, pe care scria numărul meu şi plec. Vroiam să stau singură, oriunde..
Am mers la recepţie şi am cerut o cameră. Am intrat în lift când l-am zărit pe Brad, în ceaţă.. Mână lui musculoasă m-a prins de braţ şi m-a tras spre el. Eram atât de ameţită.. simţeam că mi se topeşte trupul când a început să mă sărute uşor.. M-a luat în braţe şi am mers către o cameră. Habar nu am ce număr avea. Ştii doar că am intrat şi m-a aşezat pe canapea şi m-a întrebat dacă sunt bine, dacă am nevoie de apă sau de ceva.. În momentul în care am realizat unde sunt, iar el a mers până în bucătărie mi-am încălţat pantofii cu un toc de 15 cm, mi-am luat gentuţa şi am ieşit din cameră fugind. Am coborât scările şi am urcat în maşină. Nu am realizat în ce stare sunt. 
Când am ajuns acasă Matyas mă aştepta în living, pe canapea.

- Aylin!! Tu ai văzut cât e ora? Ştii cât griji mi-am făcut pentru tine?!?! Unde ai fost? - mă întreabă Matyas prinzându-mă de braţ

- Lasă-mi braţul! Matyas, mă doare! Am fost exact unde am vrut eu să fiu. Ia mâna de pe mine şi lasă-mă să plec în camera mea.

În acel moment Matyas..