După vreo 20 de minute, când m-am calmat, mi-am luat o pijama pufoasă şi m-am înghemuit sub o pătură. Cred că m-am pierdut pe drumul lung al gândurilor. La un moment dat Matyas a bătut la uşă şi a spus:
- Aylin, TREBUIE SE VORBIM!
Nu i-am răspuns. Stăteam doar înghemuită sub pătură, cu gândurile departe. Departe de tot. Deşi eram foarte curioasă de ce ţipă în halul acesta, ce vrea să vorbească cu mine, dar în acel moment nu mi-a păsat de nimic.. Vroiam să fiu singură. Măcar atât.
- Aylin, te rog frumos să mă asculţi. Chiar am nevoie să vorbesc cu tine. Eşti cel mai minunat lucru din viaţa mea. Nu o să te las să îmi scapi aşa uşor. Te rog, ascultă-mă.
- Spune! - am spus eu pe o voce tremurătoare. Ce mai e de discutat? - mi-am ridicat ochii înlăcrimaţi. Matyas.. în afară de suferinţă, frică şi durere ai ştiut să îmi oferi altceva? Exceptând clipele în care mi-ai jurat iubire veşnică. Cum naiba crezi că m-am simţit eu în momentul în care mi-am dat seama cine e la uşă? Cum crezi că m-am simţit atunci când mi-a spus despre visele voastre măreţe? Mizerabil. Da! Aşa m-am simţit. Singurul lucru pe care îl vreau, e să plec în România.
Simţeam că viaţa mea din Spania, a devenit nu doar plictisitoare, ci groaznică, acolo unde credeam că îmi voi găsi marea iubire, o nouă familie, o nouă viaţă, defapt.. nu am avut parte decât de suferinţă. Îmi era dor de ai mei. De mama, de tata, Raffaela, soră-mea.. de şcoală.
- Te rog frumos nu pleca! Aylin..
- Matyas, oricât de mult ne-am iubi, relaţia asta deocamdată aşa nu merge. Tu trebuie să o uiţi pe Maricela. Eu nu pot vedea cum încă o iubeşti, adică cum ne iubeşti pe amândouă. Mâine la prima oră mă reîntorc în România pentru ceva timp. Când dai şi tu de ţară, ne vedem şi discutăm. - am spus eu cu o greutate în voce
- Poate ai dreptate. Trebuie să ne gândim amândoi. Avem multe de gândit, de împărţit, de adăugat. O să te conduc eu la aeroport.
- Nu! Lasă-mă să merg singură. Îmi face bine. Îţi mulţumesc pentru tot Matyas, te iubesc! Te iubesc mai presus de orice.
În acel moment m-am ridicat din pat şi mi-am făcut bagajele. Matyas a plecat undeva şi nu s-a mai întors toată noaptea. A fost doar un sărut de rămas bun. Cred că e mai bine să nu mă vadă plecând. Îl iubesc aşa de mult, dar totuşi nu merg lucrurile aşa. Vreau să plec. Iubindu-l ca o nebună.
Dimineaţa următoare mi-am luat zborul către România, fără să îl mai văd pe Matyas sau părinţii lui. Să le explice el ce s-a întâmplat. E mai OKEY aşa.
Nu am anunţat pe nimeni despre întoarcerea mea. Nici măcar pe Raffa' care ştiam s-a întors curând în ţară. Am luat un taxi.
- Bună. La şcoala 14, vă rog - am spus eu cu mii de emoţii în suflet
Am făcut o oră şi jumătate din cauza traficului, dar într-un final am ajuns. Am ajuns, ACASĂ.
Părinţii mei şi surioara mea erau în sufragerie. Am deschis uşor uşa şi am intrat. Mi-am lăsat cheile pe măsuţa de la intrare, la fel cum făceam înainte. Am intrat în sufragerie.
- Aylin?! Iubit-o.. frumoasa mea, ce cauţi aici? Când ai venit? Eşti bine, totul e în regulă? De ce nu ne-ai anunţat? Mă bucur atât de tare să te văd! - a exclamat mama
- Matyas? - întreabă surioara mea
- Iubit-o, e o poveste foarte lungă - spun eu. O să vă povestesc totul mai târziu. Mă bucur atât de mult să mă aflu aici, acasă. Mi-a fost dor de tine tati!
I-am sărutat pe toţi pe obraz, apoi m-am aruncat pe canapea, unde din cauza oboselii.. am adormit.
Când m-am trezit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu