Aspiraţie, patimă, demenţă..

Încerc mereu să mă gândesc la lucrurile cele mai frumoase ce ne întimpină în viaţă. Primul gând ar fi iubirea. Iubirea pe care mi-o oferă familia mea, o iubire inexplicabilă şi necondiţionată. Sprijinul total ţi încrederea pe care ei mi-o acordă zilnic, atunci când ies pe uşă. Mama mea? Ceea mai frumoasă femeie de vârsta ei, cu multe experienţe de viaţă, care m-a adus pe lume din iubire. Ea e geamăna mea. Tatăl meu? Omul care încearcă să mă întărească şi să mă proteje de toate, de aceea îl iubesc atât de mult. Surioara mea micuţă? Nu pot să vă explic sentimentul pe care-l am faţă de ea. Ea e atât de fragilă şi micuţă, iar eu îmi doresc să o protejez de toţi, de toate, dar mai ales de tot. Ea va trece peste ce am trecut şi eu, dar probabil cu mai mult tupeu, deoarece eu voi fi mereu ca şi un înger păzitor, în spatele ei. Iubirea oferită de îngerul meu, care mă protejează de foarte mulţi oameni răi şi suferinţă, care mă întăreşte şi mereu mă face să zâmbesc într-un mod special: Ionuţ. El a fost alături de mine aproape 3 ani. Am trecut peste atâtea lucruri împreună. Ne-am înşelat unul pe altul, iar apoi ne-am sărutat nebuneşte şi ne-am împăcat. Cu multă durere am trecut peste greşeli. Am privit răsăritul împreună în vara anului trecut. A fost una dintre cele mai speciale momente din viaţa mea. Relaţia noastră e specială, familia mea e specială. Bunicii mei dragi, care mereu îmi oferă un gând bun, un suflet cald. Îi iubesc şi pe ei. Una dintre cele mai mari obsesii şi iubiri de-ale mele sunt cărţile. E al doilea cel mai frumos lucru pe care poţi să îl faci cu gura: să citeşti. Mă încântă fiecare cuvânt, rând, pagină, carte pe care o citesc. Mă simt atât de bogată şi specială făcând asta încât îmi vine să înnebunesc. În dimineaţa aceasta m-am trezit cu dorinţa de a citi. În fiecare dimineaţa mă trezesc cu această doleanţă. În drum spre şcoală am citit. O carte de la autoarea mea favorită, Sandra Brown. " Secrete bine păzite". Mă trec fiorii doar când îi spun titlul, iubesc această carte. Mai aveam în jur de 200 de pagini seara trecută din romanul de 510 pagini. În fiecare oră, în fiecare pauză citeam şi mă simţeam atât de bine. O admir. Îi admir operele. Mă admir pe mine că sunt capabilă să citesc atât de mult, că sunt capabilă să iubesc atât de mult cărţile, că sunt capabilă să îmi comand cărţi de pe site-uri în loc de haine. Admir fiecare personaj în parte. Fiecare are un caracter bine definit, o personalitate frumoasă cu multe defecte. Citind mi-am dat seama de atât de multe lucruri. Am învăţat foarte multe. M-am maturizat chiar citind în luna martie şi aprilie trei cărţi. Am terminat-o pe aceea de la Sandra Brown cu o dezamăgire totală. Nu pentru că nu mi-a plăcut finalul, ci pentru că mai vroiam să citesc. Vreau o carte care să nu se termine niciodată. Vreau să scriu chiar eu o carte. Mi-am programat-o pentru anul acesta, dar simt că mai am multe de învăţat de la viaţă pentru asta. E visul meu. Să am propriile personaje nebune de dragoste şi de durere, înnebunite după viaţă.. Ceva special, ceva frumos şi bun..