NEBUN mincinos..

De foarte mult timp e prima oară când simt nevoia să îmi revărs sentimentele aici. Mă simt ca o frustrată. Mă supăr din orice chestie mică, apoi nu mă mai împac cu gândul. Mă simt ciudat şi e ciudat sentimentul acesta ciudat. Mai e ciudat şi faptul cât de des folosesc cuvântul "ciudat" atât de des, doar pentru că nu reuşesc să îmi dau seama ce simt. Sunt mânioasa pe mine. Pe ceea ce se întâmplă uneori cu mine. Pe oamenii din jurul meu, care nu înţeleg când ceri, dar înţeleg când dai. Mi se pare urât faptul că, dacă tu nu bagi în seama pe cineva, nu vorbeşti, nu saluţi atunci nici nu te mai cunoaşte, nici nu te mai vede. Sunt al naibii de sătulă de oameni. Aş vrea să pot pleca într-o pădure unde sunt doar animale sălbatice, pentru că în momentul de faţă chiar şi cele mai terifiante animale îmi sunt simpatice, decât .. sau lasă. Nu am postat de mult pe blog. Blogul e consolarea mea. Vroiam să cred că pot trăii fără această consolare, dar e stupid. Dacă aş trăii aşa cel mai proabil aş ajunge într-o casă de nebuni. Am nevoie de un loc unde să mă dezlănţui, să fiu eu. Sunt sătulă de Facebook, de telefon. NU mai vreau să vorbesc niciodată cu acei oameni idioţi care mă caută doar atunci când nu au pe altcineva pe cine să caute. Cel mai probabil am nevoie doar de cineva care să îmi explice lucrurile. Ce a fost şi ce va fi. Cred că aceea persoană trebuie să fie un nebun mincinos, pentru că nu cred că există măcar o persoană care mi-ar putea explica ce se întâmplă cu mine. Ştiţi de ce?! Pentru că probabil nici nu vreau să aflu. Sunt rea acum. Sunt o scorpie al naibii şi îi urăsc pe acei oameni, care m-au făcut să fiu aşa. Care m-au înnebunit şi m-au nedumerit şi m-au făcut să nu ştiu defapt nici pe ce parte a Pământului mă aflu. Aş vrea atât de mult să vorbesc cu aceste persoane. Să mă uit în ochii lor, iar ei să îmi spună tot. De ce? Ce ar fi dacă..? Unde sunt eu?.. Nu ştiu. Caut răspunsuri, dar nu vreau să le găsesc.

Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit, dar nu voi renunţa.