Obosoeala se arată pe faţa mea destul de "devreme". Am adormit târziu după ce mi-am făcut ritualul de vineri seara: m-am uitat la un film cu Cameron Diaz, pentru că o admir din tot sufletul şi pentru că e aproape perfectă. Parcă era ora 1:00 sau ceva de genul. Mă rog, ştiu doar că acum sunt al naibii de obosită, iar machiajul subtil a reuşit să ascundă doar o parte din cearcăni. M-am trezit cu greu la 8:25 şi am alergat spre dressing de unde mi-am ales nişte haine nuanţate în grii, potrivite de altfel cu vremea mohotârtă de afară. Defapt, chiar mă gândeam unde e mai rece uneori? În suflet sau afară? Nu pot să îmi dau seama, dar probabil e mai bine aşa, deoarece cred că răspunsul ar fi o mare dezamăgire pentru noi toţi. Mă simt ciudat, frustrată parcă şi înnebunită de dor, dar cel mai probabil mă simt singură. Al naibii de singură. Consider că degeaba sunt înconjurată de zeci de oameni la liceu, pe stradă, în autobus, în supermarket, în restaurante dacă acel suflet de care am nevoie lipseşte. În dimineaţa aceasta nici cafeaua nu are acelaşi gust. Cafea, frişcă, 2 linguriţe de zahăr. Ahh, toată nebunia asta din suflet, apoi din minte. Abia aştept să îl văd. Să îl iau în braţe şi să-i spun că el e singurul ce poate să îmi promită, să mă mintă că o să treacă toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu