Un vis

Fiecare dintre noi are o iubire secretă, pe care o iubeşte mai presus de orice sau pentru care şi-ar da chiar şi viaţa. Personal, pe mine această iubire mă face mereu să mă cutremur şi să mă simt nemuritoare. Ne-am cunoscut acum şase ani, iar de atunci mă sufoacă lipsa lui. Îmi e dor în fiecare dimineaţa, la amiază şi chiar şi la apus. Ar suna dement dacă aş spune că sunt îndrăgostită de marea albastră  şi de vrăjile ei ascunse? De toate defectele şi valurile ei pe care nu pot să le aseamăn decât cu o durere sau poate fericire, care ţine doar o fracţiune de secundă. Poate ţine mai mult sau chiar mai puţin. Îmi lipsesc măngâierile ei şi durerea pe care mi-am vărsat-o de nenumărate ori în ea, iar acum sunt singură. Această iubire mă păreseşte an de an, dar eu nu pot să renunţ la ea. Mare dragă, oi fi eu chiar atât de îndrăgostită de tine? De fiecare când te revăd, parcă mă renasc. Parcă toate sentimentele care m-au sufocat de-a lungul anilor, ţi le-am dăruit ţie, iar tu m-ai făcut să mă simt liberă, sinceră şi în special îndrăgostită. Îmi pare nespus de rău, că nu pot să ajung la tine decât atât de rar. Vreau să ştii că îmi lipseşti nespus de mult şi că lumea mea mereu se schimbă, când mă atingi. Ador să stau în faţa ta, să te privesc şi să îţi dezvălui toate secretele pe care le am poate fumând o ţigară. Deoarece, da.. în tine am cea mai mare încredere! 

Oare cât durează fericirea? Cât un val se loveşte de o stâncă mult prea rece, poate doar o fracţiune de secundă..