O zi oarecare, dar totuși însorită

E ora 10:23, o dimineață destul de "însorită", o nouă zi de cugetare și confuzie. Cred că este una la fel ca celelalte. Diferența este, că acum sunt în pat, odihnită, dar de fapt ar trebui să mă aflu la ora de sport, la liceu. Nu îmi pasă. S-a adunat toată oboseala, toată nevoia de somn și de odihnă. Mi se rupe de-a dreptul. Mă simt poate puțin ofensată, dar cu o liniște interioară care mă surprinde chiar și pe mine. Nu mai am chef de oameni tâmpiți, care nu fac altceva decât să caute nod în papură, să mă streseze și să îi ia dracu'! Nu am un anume program pentru astăzi, cred că îmi doresc pur și simplu să dorm, să pierd timpul, să vizionez seriale, nu cred că vreau să ies ca să văd oameni triști, stresați, molipsitor de triști și de stresați.

E o zi ca oarecare, dar totuși nu e o zi oarecare. Știu, nici eu nu sunt capabilă să mă înțeleg. Mi-aș fi dorit ca în dimineața aceasta ( de fapt la fel ca în toate diminețile), să mă trezesc cu niște brațe încolăcite în jurul meu, cu buze lipite de tâmpla mea sau cu orice ce ar putea însemna iubire. Îmi e prea dor ca să mă gândesc la aceste lucruri acum, nu vreau să îmi provoc răni singură, deși sunt expertă în asta. Weekend-ul o să mi-l petrec probabil pe acasă, nimeni nu a reușit să mă convingă să ies prin oraș, refuz să îmi părăsesc minunata lume. Am început să citesc o nouă carte (deși abia luni am terminat-o pe cea de la Sandra Brown), care pare interesantă, deși descrie o religie islamică și stilul de viață al acestor musulmani, care de cele mai multe ori sunt un subiect tabu. : Emily Marsh Scott, Rămân secretele Istambulului. Îmi place această scriitoare, deoarece știe să facă legătura dintre musulmancele Orientului Mijlociu și femeile moderne fashioniste 

și din Vestul Europei, dar mai ales din S.U.A. care reprezintă o oarecare emancitate al femeilor din zilelor noastre.

Iar acum, tot ce îmi doresc este o ceașcă de cafea și o lectură bună! 

Vă doresc un week-end deosebit!