Prima zi ploioasă de toamnă

"Începem plimbările prin parc, când alergăm cu piciorul după frunze, când soarele îţi încălzeşte spatele,când frunzele vin una dupa alta de sus şi se lovesc atât de sec de pământ.Acolo jos, pe pământ ,frunzele devin un amestec de culori. Încerc să-mi aduc aminte de ultima plimbare în parc.Nu reuşesc...

Serile de toamnă au farmecul lor.

Grădina se umple de flori tomnatice, poate cele mai parfumate flori din tot decursul anului, în curte începe să miroasă a struguri copţi.

Soarele care apune şi te anunţă că s-a mai sfârşit o zi, răceala care devine din ce în ce mai ascuţită, aerul rece care te face să te grăbeşti spre casă.

Şi asta nu pentru că ar fi frig afară, dar nu poţi suporta răceala cu care te tratează.

Te duci acasă, şi îţi revii cu un ceai fierbinte băut lângă geam.Te uiţi cum a dispărut verdele crud, cum a fost înlocuit de acel ruginiu în diferite nuanţe.

Gândul că mâine vei găsi copacii mai dezveliţi, gândul că poate ploua. Ploile toamnei, sunt atât de reci încât te gândeşti că pământul chiar suferă, Îl cuprinde dorul de zilele fierbinţi de vară.

Toate aceste gânduri te fac să tragi şi mai bine pătura pe tine şi să adormi cu acel miros de toamnă.

Toamna ne face mai buni, mai tandrii, poate şi mai generoşi, acum depinde de starea în care te găseşte."

Sursa: Blog de Miere