"Trăim într-o societate în care consumăm totul, plătim, consumăm, aruncăm. Trăim într-o societate în care funcţionează mai mult ca niciodată regula “oricine este de înlocuit”. Ne aprindem repede şi ardem la fel de repede, suntem tensionaţi, ne zbatem, suntem ofensivi, credem că mereu are cineva ceva cu noi, ca suntem nedreptăţiţi.
Ne dorim sa stam cu curul pe scaunul unei masini de 300 de cai putere, vrem cei mai scumpi pantofi din mall. Ne umplem cosurile la cumpartauri cu zeci de lucruri si aruncam din ele pentru ca asa suntem…consumatori. Si in relatii facem la fel. Ne aprindem repede si ardem la fel. Suntem o torta de unica folosinta. Un fitil care se aprinde si care nu are lumanare. Ni se cuvine orice si vrem totul. Nu ne mai bucura o cafea bauta pe terasa intr-o dimineata insorita de martie, nu ne mai bucura un mesaj de “buna dimineata”, o poza, o floare, o ciocolata. Vrem tot. Pentru ca ni se cuvine. Nu ne multumim cu putin.
Îmi aduc aminte de bucuria aia din copilărie când primeam un cadou. Îmi e dor de bucuria aia. De momentul ăla în care primeam o minge şi dormeam cu ea in pat, lângă pernă. Să o văd mereu, să mă bucur de ea. Acum nu ne mai bucuram când primim ceva. Indiferent ce. Ni se cuvine. Era normal să primim. Era mai limpede ca apa unui izvor şi mai puternică ca lumina zilei. Ne luptăm cu adversari imaginari, suntem mereu neîncrezători, falşi. Credem că noi trăim drame existenţiale..şi că cei din jur nu au nicio grijă. Uităm să ascultăm problemele prietenilor, ştim doar ce avem noi de spus şi vrem ca toată lumea să ne asculte.
Suntem o portavoce stricată care nu se mai aude..şi cu toate astea noi incă ţipăm in ea. Nu avem repere, ne luăm ca modele oameni care nu au niciun model, uităm cine suntem şi vrem mereu să fim miezul, credeam că fara noi nu se poate. Consumăm şi ni se pare normal sa aruncăm imediat ce am consumat. Nu mai avem timp de noi. Când începem o relaţie în loc să ne bucurăm de persoana de lângă ne futem creierul cu tot felul de probleme imaginare şi cu voia noastră lucrăm la distrugerea încet şi sigur a relaţiei respective.
Suntem preocupaţi de ceea ce face rău cel de lângă noi şi uităm că şi noi facem acelaşi lucru. Ne este mult mai uşor să criticăm, să aruncăm cu noroi în alţii decât ne facem noi curat în curtea noastră plină de bălării. Ne dăm seama că ne pierdem oamenii dragi după ce se întâmplă asta. Şi nu ştim care sunt cauzele, de ce s-a ajuns aici. Ne uităm la părinţii noştri şi vedem că au îmbătrânit, ne panicăm şi incepem sş ne punem întrebări. Un singur lucru din cele scrie mai sus dacă nu mai facem…o să fie mai bine."
Sursa: Blogu Lu' Otravă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu