Se spune că dacă îți e dor de vară în octombrie, nu știi să te bucuri cu adevărat de toamnă.. Toamna mă face să mă simt melancolică. Atât de melancolică, încât îmi doresc cu ardoare să călătoresc ca vara trecută, dar mai ales să îmi îmbrac costumul de baie seară de seară, înnotând în apusul strălucitor. Hmm, ce amintiri frumoase despre o vară de mult trecută!
Arat mai rău decât mă așteptam să fi arătat. Am ochii destul de umflați și înconjurați de niște cercuri evidente a ceea ce aș fi făcut noaptea trecută. Ochii de un verde pal, buzele ușor crăpate ca întotdeauna, dar totuși tenul meu de un bronz natural și-a păstrat frumusețea obișnuită. Mă plimb aiurea pe stradă fără să doresc să mă fac remarcată în vreun mod neobișnuit. Sunt agitată și îmi e rece. Sunt niște picături reci de ploaie, care se lovesc ușor de părul meu șaten și de câteva șuvițe blonde aruncate ici-colo. Nu mă simt bine, deși aș da orice ca să nu fiu nevoită să recunosc. Îmi e prea greu să recunosc adevărul care e chiar sub nasul meu, încerc să înfrumusețez durerea și greutatea acestui adevăr, dar e aproape imposibil. Refuz să accept o distanță atât de "enormă" pentru mine și pentru sufletul meu mai ales.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu