Iubesc marea..

"Iubesc marea pentru că şi noaptea întreţine infinitul şi visele. Când stai în fund pe pământ şi-ţi simţi blugii uzi de răcoarea întunericului sau de nisip. Nu vezi nimic şi priveşti marea care e la câteva zeci de metri de tine. Priveşti ca-ntr-o bucata imensă de brânză neagră. Intuieşti cu greu linia de spumă de la ţărm. E ca şi cum marea ar bea caffe latte şi s-ar linge pe bot. Vuietul constant al valurilor izbindu-se de mal îţi spune ca nesfârşsitul albastru din timpul zilei e acolo, la locul lui. Şi o dată cu el, visele tale. Ştiu c-am să fiu bătrână, iremediabil despărţită de trecut şi ca o să privesc marea cu aceeaşi sete şi speranţă. Dorinţele mele vor fi poate altele, amintirile îmi vor îngreuna sufletul si privirea n-o să mai ajungă atât de departe. Un vis va fi însă acolo, orice-ar fi, unul singur plutind pe coama valurilor, în întuneric. Un singur vis, care mă va ţine în viaţă laolaltă cu mirosul de sare şi de alge puturoase care-mi va inţepa nările. În stânga mea, doi indrăgostiţi zgomotoşi se vor săruta îndelung. Din când in când, vântul îmi va aduce în urechi şoaptele lor. Cuvinte de beţie, de dorinţă, obscenităţi iubitoare, hohote de râs, gemete, dragoste. Da, întotdeauna va fi speranţa la mare şi noapte."
Sursa: tudorchirilă