Despre cum mă vede lumea..

Aș fi perfidă dacă aș pune că îmi pasă despre cum mă vede lumea sau despre ce spune lumea.

Persoanele din viața mea, care contează pentru mine într-un mod deosebit, mă cunosc. Știu că uneori sunt crudă și sălbatică, deoarece sunt rănită. Acestea sunt acele momente pe care le detest cel mai mult. Momentele în care mă manifest sălbatic, numai pentru că sufletul îmi e este zdrobit și în acele clipe nu găsesc o altă metodă de a mă apăra. Oricât de mult detest aceste manifestări, nu le-aș schimba niciodată. Nu le-aș schimba, deoarece fac parte din mine și oarecum mă reprezintă. Nimeni nu are dreptul să mă judece, iar acest lucru îmi dă curaj să fiu cum vreau și să profit de libera exprimare. Consider, că la sfârșit nimeni nu își va aminti de lucrurile nespuse, ci doar de lucrurile spuse. Multă lume îmi spune că ar trebui să renunț la sinceritatea mea excesivă. Deși eu o văd ca pe o calitate. Am impresia că lumea noastră are nevoie de mai multă sinceritate și de minciuni mai puține. Mă număr printre puținele persoane care este de această părere și practică libera exprimare, deoarece lumea te vede mai apoi ca pe un om imperceptibil, dar acest lucru nu mă preocupă într-un mod deosebit. Am toate motivele să nu mă preocupe. În primul rând, prefer să fiu un om cu bun simț, care trântește adevărul în față și nu înfrumusețează lucrurile. Nu de alta, dar știu că mai târziu când deja lucrurile ți se pare firesc de frumoase, vine partea mai dureroasă. Ehh, partea aceasta nu este deloc plăcută, așa că prefer să rămân cu viața mea neprefăcută.