Îmi place să le-o plătesc oamenilor cu aceeaşi monedă.Sună cam crud, nu? Probabil a fost la fel de crud în clipa în care au făcut şi ei asta, fără nici-un resentiment. Sunt prea dezgustată să mai explic ce simt. Oarecum mă simt la marginea unei prăpastii, de unde nu mă pot salva decât singură. Trebuie să mă bazez în primul rând, pe mine şi pe instinctele mele de "supravieţuire". Pe puterile mele şi pe dorinţele mele. Vreau ca acei oameni care m-au făcut să sângerez la un moment dat, să plătească cu vârf și îndesat, deoarece așa e corect. E cinstit să suferi dacă ai făcut alți oameni să sufere. Păcat că oamenii nu ştiu să joace în acest joc crud al vieţii cu măcar puţină corectitudine. Eu nu ling unde am scuipat, niciodată. Dacă ai plecat din viaţa mea din fie ce nemulţumiri, problema ta. Eu nu am rămas niciodată cu vanitatea rănită sau cu anumite repulsii, poate cu ură da. Ură, deoarece nu poţi să iubeşti un om care te-a minţit şi şi-a bătut joc de tine fără să ţină cont de regulile jocului. De fapt, cred că detest din toata inima oamenii care nu sunt capabili să respecte anumite reguli. Nu există nici-o scuze pentr a nu face asta, nici chiar greutăţile vieţii nu sunt nişte scuze prea plauzabile. Deci, ideea este că uneori ești confruntat cu decizii grele de luat, dar respecţi regulile şi eşti corect. Te mulţumeşti să fii OM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu