" Sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba și vroba cu fapta căci numai astfel vei obține un echilibru statornic între lumea ta cea mică dinauntru și lumea dinafară.
Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită
Deoarece, iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, în sfârşit, îţi lasă un gol în suflet."
Liviu Rebreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu