Sunt şiruri de cuvinte ce îmi trădează emoţille şi sunt persoane care mă fac să plâng. Nu înţeleg de ce trebuie să fac sacrificii pentru cineva dacă ştiu CLAR că aceea persoană nici de gând nu are măcar să facă. E un sentiment aşa mai nasol.
Nimic nu doare mai tare ca asta.. nimic!
Mă gândesc la unele chestii care nici măcar nu ar trebui să îmi treacă prin cap, dar.. Eu nu mai simt nimic. Regret unele lucruri atât de tare! Vreau să mă întorc în timp şi să fac unele lucruri altfel, dar îmi doresc imposibilul. Ar trebui să schimb poate lucrurile din prezent, dar de unde atâta putere? De unde? Eu am obosit să îmi mai pese. Voi nu vedeţi că mă doare? Sunteţi orbi. Totul se topeşte ca zăpada strălucitoarea de pe vârful înalt al muntelui. Toate visele mi se prăbuşesc deodată cu timpul şi simt... simt că nu mai pot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu