Teenage life, the worst period [9]

Cănd dintr-o dată din neatenţie alunec şi cad. A fost o fază foarte jenantă, văzăndu-mă şi Yanis.

- Aylin! Aylin! Eşti bine? Te doare ceva?

Încep să răd.

- Nu, cred că nu.

Răde şi el.

- Eşti udă. Vin-o, eu stau aproape de aici! Trebuie să te schimbi şi să te încălzeşti pănă nu răceşti.

- Ştii, te-aş refuza, dar pentru binele meu nu am să o fac.

Îşi dă ochii peste cap şi îmi răspunde:

- Bine!

După aproximativ zece minute de mers, ajungem în faţa blocului, apoi urcăm. Tot drumul am tăcut amândoi şi am evitat să îl privesc. Stătea la etajul trei. Intrăm în apartament. Era un apartament cu un living, două camere, baie şi bucătărie. Era aranjat cu stil.

- Locuieşti singur? - îl întreb eu curioasă

- Deocamdată. Ai mei sunt plecaţi în străinătate. - răspunde el puţin ruşinat

- Aha, înţeleg - spun eu holbându-mă la o poză cu Lucia, aşezat pe dulap

- Ăăăă! Scuze, am uita-o acolo. Vin-o în camera mea să îţi dau nişte haine de-alui soră-mea!

- Bine, vin.