Teenage life, the worst period [8]

După 20 de minute mă ridic din vană, îmi iau halatul şi mă îndrept spre camera mea. Îmi deschid dulapul roz şu îmi scot nişte blugi, o bluziţă drăguţă şi nişte botine. Mă machiez, îmi îndrept părul, îmi iau geaca, o salut pe mama şi ies. Afară ningea şi era foarte frig. Era 1:40. Trebuia să iau un taxi pentru a ajunge în 10 minute, dar preferam să merg pe jos. Prin minte îmi treceau multe lucruri. Nu puteam să accept faptul că îl iubesc şi am nevoie de el. Orgoliul meu era prea mare ca să-l iert pentru faza aia penală. În 20 de minute ajung la cafeneaua Ciocolata şi intru. Eram prima, el încă nu a ajuns. Iau loc la o masă şi comand două cafele cu frişcă. După aproximativ cinci minute apare şi Yanis.

- Hei!-spune el grăbit. Aştepţi de mult timp?

- Nu îţi fă griji, nu. Ia loc. Ţi-am comandat şi ţie cafea cu frişcă.

- Uhm, văd. Mulţumesc. Ce frumoasă eşti azi Aylin..!

- Mda, sunt ca altădată. Mulţumesc. - îmi dau eu ochii peste cap.

- Îmi pare rău încă odată! Chiar îmi pare rău pentru tot. Nu meritai nimic din ce ţi-am făcut, dar eu am meritat palma primită.

Râd ironic.

- Scuze. A trecut oricum, nu mai contează.

Aveam ochii înlăcrimaţi şi mă simţeam foarte naşpa. Priveam fulgile uriaşe de afară cănd dintr-o dată observ, că Yanis se apropie de mine. Nu am mai putut să fac nimic, m-am lăsat sărutată. Îmi doream mult acel sărut. A fost cel mai dulce sărut din toate săruturile primite în viaţa mea.

- Yanis, opreşte-te!- spun eu bâlbăind.

- De ce Aylin? Te iubesc!

Nu mă puteam abţine să nu plâng. M-am ridicat, mi-am luat geaca şi am ieşit afară, cănd dintr-o dată din neatenţie...