sâmbătă, 14 martie 2015

Hard morning, hard feelings


Nu există alte cuvinte cu care aş putea caracteriza această dimineaţă, decât greutatea. Nu, nu e grea pentru că mi-am petrecut noaptea îmbătându-mă sau dansând cine ştie pe unde, ci pur şi simplu sentimentele. Sentimentele îmi caracterizează dimineaţa, viaţa şi toată existenţa. Mă simt lăsată pe din afară, pierdută şi fără siguranţa cum că aş şti ce vreau de la ziua de mâine. Lacrimile nu măsoară greutatea acestor sentimente zbuciumate, ci pur şi simplu e aşa, fără să poţi schimba ceva. Poate nici nu vreau să schimb, dar cel mai sigur e că nici nu ar trebui să schimb. Dorinţa arzătoare de a recupera oameni din trecutul meu m-a făcut să mă simt absentă din propria mea viaţă, iar cel mai rău e că în loc să mă facă să fiu mai curajoasă, mi-a consumat sentimentele/energia şi m-a făcut să simt un mare gol în suflet.
  În momentul de faţă nici măcar nu sunt covinsă că vreau pe cineva să fie lângă mine sau vreo doar să plec în cealaltă parte a lumii fără să îmi pese de ce las în urmă. Mi-a păsat de prea multe ori de oamenii neînsemnaţi, morocănoşi, răutăcioşi care m-au trădat şi m-au făcut să simt ceva ce la şaisprezece ani nu ar trebui să simtă nimeni. Am nevoie de timp ca să îmi revin, ca să las din nou rutina în urmă şi să mă bucur de primăvară, de soarele care emană fericire şi încredere (ahh, şi vitamină D). E o clipită când e foarte apăsător să recunosc că nu am încredere în sine şi că habar nu am ce îmi doresc de la viaţă, habar nu am ce aşteptări am de la propria mea persoană. Ştiu doar şi sunt conştientă că niciodată nu e bine să te întorci în trecut (dar mai ales la oamenii din trecutul nostru). E o lecţie de viaţă, o lecţie pe care fiecare om ar fi nevoit să o înveţe, dar să aibă grijă să nu se lase pradă sentimentelor. Tot ceea ce pot să vă spun este că o să doară al naibii de tare această lecţie, dar poate merită fiecare picătură a chinului ca să ne dăm seama că suntem mai presus de oamenii care ne-au trădat şi odată ne-au lăsat baltă. Odată, când simţeam nevoia cel mai mult de ei şi de sprijinul lor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu