Insecurity..

În acest moment simt o oarecare insecuritate care mă consumă. Nu îmi doresc nici mai mult, nici mai puțin decât niște brațe protectoare înconjurate în jurul meu pentru a avea un somn mai dulce, mai liniștitor. Noi oamenii avem un caracter ciudat, pentru că nu ne dăm seama că de fapt ne este dor de clipele în care eram fericiți, dar atunci nu realizam acest lucru. Este o senzație oribilă să ai lumea la picioare, iar apoi să te trezești dintr-o dată într-o dilemă, un dor nebun, o nostalgie sau chiar un chin.

Tot ceea ce contează în momentul de față este că am încă încrederea că va fi bine, că e ceva trecător, că nu e ceea ce pare și a.m.d. Totuși, mă întreb ce se întâmplă dacă nu e ceva trecător? Poate este doar prea târziu pentru o persoană care este trează de optsprezece ore sau poate chiar va fi bine. Îmi pare rău, dar cine a spus că absența face iubirea mai puternică, a fost un mare prost. Știți de ce? Pentru că în momentul acesta eu vreau doar ca acele brațe să mă înconjoare, nu altele și sunt într-o dilemă.. O mare dilemă.