Fuck this shit!

Sunt  într-o situaţie destul de dureroasă, dură oarecum. Nu am nevoie de sfaturi de data asta. Toţi îmi spun acelaş lucru: suport prea multe. Ăăă, aşa e. Nu cunosc limita cănd e vorba de iertare, deşi nu ştiu câte luni voi mai rezista continuănd aşa, suferind. Îmi vine să îmi bag pula şi să renunţ, dar nu merită. Nu vreau să pierd. Vreau să continu' să lupt în continuare. De ce să renunţ acuma cănd sunt puternică? Deşi în sufletul meu doar eu ştiu ce e. Câte furtuni sunt şi nici măcar urmă de soare. Mai ştie acest lucru cineva în afară de mine? NU! Nici măcar cei care ar trebui să ştie nu ştiu. Pur şi simplu nu mai vreau să trăiesc într-o iluzie, nu mai vreau să trag nici o conluzie.

Sunt sătulă până peste cap de oamenii care nu au viaţă şi încearcă să o conducă pe a mea. Bă, fraţilor! Asta e VIAŢA MEA aşa că fac ce vreau eu cu ea. Nu ce vreţi voi. Dacă nu fac cum vreţi voi vă supăraţi şi nu de alta doar pentru că sunteţi nişte idioţi nesuferiţi. Nu aveam de gând să vă jignesc, dar din câte văd voi chiar nu aveţi de gând să mă lăsaţi în pace. Măcar relaţia mea lăsaţi-o în pace. Într-o relaţie sunt două persoane în caz că nu ştiaţi care aleg cănd va fi începutul şi cănd va fi sfârşitul. Nu încercaţi să vă mai tot frecaţi de mine până nu realizaţi câtă diferenţă e între mine şi între voi. Niciodată nu am suportat persoanele care se bagă în viaţa mea fără nici un motiv, doar din ciudă sau din pură distracţie fără să realizeze că pot distruge cu asta lucruri frumoase, cu greu realizate.


P.S.: azi e 29- ultima zi din luna frebruarie. Cât de repede a trecut iarna asta. Din păcate cu multe certuri, suferinţă şi foarte puţine clipe frumoase. Vă mulţumesc celor care mi-aţi fost alături iarna asta.