Draga mea,
Îmi pare rău că nu ţi-am mai scris de mult, dar te-am lăsat să crezi că eşti fericită. Te-am lăsat să cazi în capcana fericirii, să te loveşti, iar acum nu aştept altceva decât să te ridici şi să mergi mai departe. M-am uitat uitat la tine râzănd, pentru că nu îmi vine să cred că ai crezut din nou în ceea ce ai mai crezut acum ceva timp de o sută de ori. Credeai că se va schimba ceva? Te-ai jucat cu focul şi iată că te-ai ars. Nu vreau să îţi reproşez nimic, dar tu ai ales să visezi şi să stai cu ochii închişi. Ştiu că îţi era frică să îţi deschizi ochii pentru că ştiai că te vei lovi de mine, dar uite că a fost vremea să îţi dai seama că nu s-a schimbat nimic şi nici nu se va schimba. Nu vreau să te dezamăgesc sau ceva de genu' dar nu mai suport să te văd aşa. Stai şi suspini doar pentru că ţi-ai dat seama că exist şi eu. Puff! Te-ai lovit de mine şi ai căzut. Ai de gând să te ridici?
Cu drag,
REALITATEA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu