Teenage life, the worst period [22]

Matyas se apropia de patul meu, iar mama adaugănd un comentariu de genul ' Eu vă las dragilor..', a ieşit pe uşa aia murdară, scârboasă pe care a intrat Matyas.

- Cum te simţi? - întreabă Matyas punând mâna pe mâna mea

- În primul rând nu te priveşte starea mea, iar în al doilea rând dute dracu' de aici!

- Nu vorbi aşa cu mine, te rog. Îmi pare rău de toate greşelile mele, jur.

- Uite scumpule, eu nu sunt Domn Părinte ca să îmi spui mie despre păcatele tale, greşelile tale ce-o fi ele apoi să mă rogi să te iert. Eu sunt Aylin pe care ai înşelat-o cu o ultimă târfa, Hanna. Corect?

- Ţi-am cerut iertare şi o să o fac de câte ori e nevoie. N-am de gând să renunţ la tine! Pentru nimeni şi nimic. În tot acest timp în care am fost departe de tine am înţeles că fără tine viaţa mea nu are nici un sens. Nici unul. Nu am de gând să te las singură din nou şi nici să fac aceeaşi greşeală. Ţin la tine. Ba chiar te iubesc. Te rog, ai încredere în mine. Ultima oară.

Nu ştiam ce să cred, sincer. Îl iubeam ca pe viaţa mea, dar nu ştiam cât de sincere erau cuvintele lui. El niciodată nu îmi spunea înainte câ mâ iubeşte, dar într-un fel ciudat simţeam acest lucru mereu, fără să mi-l spună. I-am dat un răspuns gândindu-mă la tot ce s-a întămplat.

- Pleacă! - rostesc aceste cuvinte cu cele mai amare lacrimi în ochi

- Micuţ-o, tu pe cine încerci să minţi? Ştiu că mă iubeşti, dar nu vreau să profit de asta. Vreau să îmi oferi tu cu multă afecţine tot ce simţi.

- De ce nu renunţi la mine? - încep eu să plâng în hohote

- Pentru că te iubesc mai presus de orice. Mai presus decâte pe propria mea viaţă. Nu te am decât pe tine. Iartă-mă te rog! - i se prelinge o lacrimă din ochi

Îi şterg lacrima.

- Nu merită să plângi pentru mine! Te rog. Mi se rupe inima. - încep să plâng şi mai tare şi totuşi simţeam că nu mă pot opri

- S-a terminat. Gata iubita mea mică. Viaţa ne dă încă o şansă. Hai să ne folosim de ea. Te rog.

- Bine, dar cănd simţi că ai nevoie de libertate te rog să îmi spui.

- Promit. Te iubesc. Îţi jur.

- Şi eu te iubesc. Enorm.

În acel moment întră medicul în sala de spital.

- Domnişoru' vă rog frumos să o lăsaţi pe Domnşioara Aylin să se odihnească. Trebuie să îşi revină.

- Sigur, o să ies acum. Să te faci bine, micuţ-o! - mă sărută pe frunte şi iese pe hol

Doctorul îmi dăduse ceva calmante ca să pot să dorm, să mă odihnesc. Eram tulburată din cauză vorbelor lui Maty' ( aşa îi spuneam eu uneori ) .

Adormisem.