sâmbătă, 14 aprilie 2012

Teenage life, the worst period [23]



Am dormit destul de mult, iar când m-am trezit pe noptiera de lângă pat era un buchet uriaş de trandafiri. Îmi dăduse lacrimile după ce am citit scrisoare ascunsă printre flori care suna aşa:

" Sunt conştient de faptul că te-am făcut să suferi enorm şi aş vrea să îmi îndrept greşeala. Ştiu că nu voi reuşi asta cumpărându-ţi fel de fel de cadouri, ci oferindu-ţi iubirea mea. De când eşti departe de mine simt că s-a rupt o bucăţică din mine. Sper că odată mă vei ierta pentru tot răul pe care ţi l-am făcut. Te iubesc! "

Pun mâna rapid pe telefon şi îi trimit un mesaj lui Raffaeala. Vroiam să o văd şi vroiam să îi povestesc tot ce s-a întâmplat.

- Ştiam eu că nu mă vei lăsa singură mititelo! - strigă ea abia intrând pe uşă cu un buchet uriaş de flori

- Nebuna ai fost, nebuna ai rămas! - o strâng în braţe şi începem să plângem amândouă, dar de data asta de bucurie

Îi povestesc tot ce s-a întămplat, iar ea mă sărută scurt pe frunte. Apare medicul.

- Domnişoara Aylin! Mă scuzaţi pentru deranj, dar am o veste foarte bună pentru dumneavoastră, iar una puţin mai bună.

- Începeţi cu ceea bună! - zâmbesc eu

- Sunteţi externată. Puteţi să mergeţi acasă.

- Mai rău de atât să nu fie..

- Vestea puţin mai bună este că un timp destul de lung v-a trebui să staţi în pat şi să faceţi cât mai puţine mişcări.

- Offf.., dar măcar pot să merg acasă.

- Aşa este. Însănătoşie grabnică!

Doctorul iese deodată cu Raffaeala, iar în acel moment intră în sala de spital Andrew..

Un comentariu: