marți, 3 martie 2015

Give me what I want, Hello March, Lost in Paradise


 În primul rând aş vrea să vă urez bun venit în această frumoasă primăvară a anului 2015, care începe cu nişte fulgi uriaşi parcă de zahăr. Nu aş fi crezut că vreodată îmi voi dori atât de mult o rază de soare pe care sufletul meu o să vrea atât de tare să o absoarbe instantaneu, deoarece i-a fost mult prea greu, Doamne, mult prea greu în ultimul timp. Sunt ferm convinsă că cu toţii am avut perioade dificile iarna aceasta, dar nu credeam niciodată că starea noastră poate depinde în halul acesta de vremea de afară sau de starea oamenilor pe care îi iubim, dar mai ales de starea oamenilor care ne înconjoară. Am încercat să iau o pauză de la tot începând cu sentimentele până la cel mai mic detaliu din viaţa mea. Este foarte ciudat să ai oameni în viaţa ta, iar apoi să dispară aşa, fără nici măcar o explicaţie nenorocită şi aş minţi dacă aş spune "Ahh, sunt obişnuită cu acest lucru!", dar mai ales aş minţi dacă aş spune că nu îmi e dor, desigur că îmi e dor. Tuturor ne e dor, deoarece suntem tâmpiţi şi orbi sau habar nu avem să ne exprimăm dezastruoasele sentimente.
 Sunt zile în care nu îmi doresc altceva decât să călătoresc, să merg oriunde: Africa, China, Asia, America, îmi e indiferent. Mă imaginez plimbându-mă pe câmpuri, prin păduri şi printre zgârie-nori. Sunt o visătoare, o scorpie sau numiţi-mă cum doriţi, dar oamenii pe care îi am lângă mine îi ador din tot sufletul meu. Chiar şi cafeaua de la ora 6:30 e mai puternică, mai gustoasă şi îmi e de ajuns pentru câteva momente, apoi vreau ceva mai tare. Cu toţii vrem ceva mai tare, ceva foarte tare..

9 comentarii:

  1. Îți e dor? Dacă nu aș fi o persoană al naibii de orgolioasă, atunci aș încerca să-i recuperez pe toți unul câte unul.
    Sfatul meu este să faci acest lucru, te va ajuta!!
    De cine îți e dor?

    RăspundețiȘtergere
  2. De multe persoane, de cei care imi erau prieteni candva.
    Erau oare prieteni? Nu se presupune ca prietenii sunt pe vecie?

    RăspundețiȘtergere
  3. Din punctul meu de vedere, oamenii care nu mai sunt în viaţa noastră şi le-am dat şansa de mii de ori să fie, nu numai că nu sunt prieteni adevăraţi (dacă există aşa ceva, deoarece mi-am mai spus părerea despre prieteni "adevăraţi", adică că nu cred în ei) ci sunt nişte oameni care nu au simţit niciodată NIMIC pentru noi, pentru că dacă iubeşti, nu pleci. Dacă eşti prieteni, rămâi pe vecie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi totuşi spui ca ar trebui să îi recuperez. Tu ai genul acesta de persoane? Încerci să recuperezi pe cineva?

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi totuşi spui ca ar trebui să îi recuperez. Tu ai genul acesta de persoane? Încerci să recuperezi pe cineva?

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt o persoană care iartă până la un moment dat, totuși una care nu uită. Încerc să recuperez într-un mod foarte subtil, dar NU e o idee bună. Îmi provoacă multă durere să mă gândesc la greșelile pe care le-am făcut și cuvintele pe care ni le-am aruncat. Niciodată nu o să pot uita în totalitate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cunosc detalii despre ce s-a intamplat cu tine, dar totusi de ce folosesti aceasta solutie daca stii ca nu e una buna?

    RăspundețiȘtergere
  8. Hmm, povestea cred că e prea lungă ca să o pot spune, dar aş vrea să îţi rezum totuşi:
    Am fost de multe ori batjocorită şi înşelată în multe privinţe de prieteni, încă de la o vârstă foarte fragedă (cam la 10 ani a început tot), iar acest lucru a dus la pierderea persoanelor de care de altfel mă ataşam foarte repede, ajungeam să îmi iubesc prietenii din tot sufletul fără să realizez că ei nu sunt aşa cum îi credeam eu de fapt. Acest lucru a dus la pierderi, lacrimi şi multe nopţi nedormite gândindu-mă de ce ei nu îmi pot oferi ce le ofer eu, de ce sunt bârfitori şi răutăcioşi. Nu am înţeles acest lucru niciodată, dar în schimb am înţeles că nu există prieteni adevăraţi. Ei se satură de tine la un moment dat, te schimbă cu persoane mai noi, mai interesant. Nu vreau să te descurajez, eu am păţit-o de nenumărate ori şi ştiu că doare al naibii de tare. Nu îi doresc nici celui mai rău om din lume să simtă cum eşti încet-încet îndepărtat, prostit şi apoi lăsat baltă.

    Ca răspuns, în momentul de faţă această soluţie mi se pare ceea mai bună dintre toate, pentru că spun eu "din orgoliu", dar de fapt în spatele acelui orgoliu se ascunde un ocean de lacrimi pentru nişte oameni, care .. nu m-au meritat!!

    RăspundețiȘtergere