Mă simt rău. Tremur. Nu ştiu dacă e de la emoţii sau de la durere. Cred că e ceva combinat. Simt un gol imens în mine şi orice mi-aş promite nu se umplă. Rămâne gol. Sunt goală. Sunt doare regretele în mine; durerea însoţită de frică. Când am încercat să fiu mai optimistă tu ai reuşit să mă pui iarăşi la pământ. Din nou. De data asta nu ştiu dacă va merge împăcarea. E o soluţie? Nu! Doar ne chinuim unul pe celălalt, forţăm totul. Poate ar fi vremea să înţelegem că iubirea nu e deajunsă pentru o relaţie. Te iubesc, mă iubeşti, dar cum? Rănindu-mă? Nu, mersi. Aveam nevoie să mă protejezi, să mă aprecieze cineva. Ştii.. cineva ca tine. Măcar cu el câteva minute m-am simţit protejată, admirată şi mai ales apreciată. Poate e doar un amic rar văzut, dar a ştiut să folosească cuvintele de care aveam eu nevoie. A ştiut, ştie şi va ştii mereu. Mă doare. Cel mai tare mă doare că nu ştiu ce alegere să iau..
Well... probleme cu EL.
RăspundețiȘtergereDe ce mai sunteti impreuna daca te raneste atat si daca de fiecare data cand afli ceva e de rau si te pune la pamant?
Ai sa imi spui ca il iubesti, ca te iubeste... iti spun din propria experienta ca oricat ai fi de atasata de o persoana, cand suruburile incep sa scartaie chiar daca ai pus ulei... sunt bune de aruncat. Pentru el... va trece usor peste, nu iti este prea fidel din cate am observat. Tu trebuie sa iti faci griji pentru tine. Gandeste-te la tine si la ce ti-ar fi tie bine. Observ ca ai de ales intre admiratie, protectie, mai ales apreciere (nu stiu pentru cat timp) si ceea ce iti ofera el: suferinta, lacrimi, nopti albe si frumusete distrusa. Tu sti care ar fi raspunsul meu, dar pe al tau nu il sti... afla asta!:)
Desi ceva imi spune ca sti, dar nu iti dai seama. Am vazut asta din postare.
Aseara m-am despartit de el. M-am gandit ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Nu imi va mai face rau, nu-i voi mai face rau. Problema e ca insista, nu are de gand sa renunte. Nu imi e frica de faptul ca imi voi schimba decizia, fiindca sunt foarte hotarata sa imi refac viata chiar daca o fac singura. Imi fac griji pentru el, pentru ca il iubesc inca ( e normal ) si nu vreau sa il fac sa sufere in halul in care sufar eu acum. L-am rugat sa nu ma caute o vreme, fiindca vreau sa imi revin, dar refuza sa imi respecte decizia.
RăspundețiȘtergereNu trebuie sa iti faci griji pentru el... toata insistenta asta ii va tine foarte putin, curand iti va arata cat e de puternic si/sau indiferent (poate nu chiar indiferent... dar vei vedea curand). Crede-ma!
RăspundețiȘtergereSper sa treci cu bine peste asta! Fi puternica, Sandy!:)
Cuiva ii pasa de tine, te sustine si te ajuta daca ai nevoie in ciuda multor neintelegeri...
...si nu e prea departe!
Te rog sa-mi iei ID-ul de la contacte. Trebuie sa stiu mai multe despre acel cineva. Oricum, subiectul asta e putin cam mult pentru blog si pentru toti cititorii dintre care cred ca sunt cativa care se bucura de durerea mea.
RăspundețiȘtergereTi-am scris pe facebook. :)
RăspundețiȘtergere